fingerr1

UNDERWORLD

- Nuvelele lui Daniel P. Schenk -

Valeriu Stancu, revista "Cronica"

Răsfătat al succesului (datorat, evident, unui talent literar iesit din comun si manifestat precoce!), tînărul Daniel P. Schenk îsi propune mize mari, cîstigătoare, nu-si pierde vremea cu măruntisuri si se grăbeste spre glorie arzînd etapele, ca si cum "timpul nu ar mai avea răbdare" cu el. De aceea a ajuns la nici 18 ani să lucreze la un roman (acesta, intitulat Vault va vedea lumina tiparului în anul 2002), de aceea are deja "sous presse" volumul de proză scurtă Underworld, pe care, cu modestie, l-a subintitulat nuvele (în realitate, cîteva din prozele incluse în volum sînt adevărate romane, atît prin consistenta numărului de pagini, cît si prin desfăsurarea actiunilor, prin tehnicile folosite, prin cursivitatea firului epic si al intrigilor romanesti etc.).

Tînărul autor simte o indescriptibilă, ardentă, presiune a timpului, care-i pecetluieste destinul auctorial si care pe alti creatori începe să-i mîne din urmă abia în jurul vîrstei de 50 de ani. si totusi, el nu cade în păcatul specific în general debutantilor care vor să cuprindă lumea întreagă în primele lor cărti, să spună tot ce (cred ei!) nu s-a mai spus. Nu! Daniel P. Schenk îsi organizează materia narativă cu parcimonie si meticulozitate, atent nu doar la întreg, ci si la părti, la detalii si nuante, dovedind un simt al dozajului iesit din comun.

Am căutat (cu înversunare, as putea zice!) semnele care să-i trădeze tineretea, lipsa de experientă existentială si scriitoricească (detalii superflue, stîngăcii, verbozitate, inadvertente). Nu le-am aflat. Firul narativ, conflictele, situatiile (limită, uneori!) imaginate, evolutia si destinul personajelor, viziunea creatoare, stilul echilibrat si percutant, totul stă sub semnul unui rafinat - chiar incredibil - echilibru, totul e condus cu mînă de maestru, conceput cu un indefinibil simt al proportiilor si cu o reală stăpînire a scriiturii, trăsături care izvorăsc dintr-un har deosebit, dintr-un rar întîlnit talent, volumul Underworld înscriindu-se cu hotărîre si strălucire în linia sobră, solid construită, memorabilă, universalizată, a prozei clasice germane.

Multe din piesele dominoului pus în miscare de Daniel P. Schenk au o tentă politistă, altele contin toate elementele ce dau savoare si vibratie unui thriller. Dar si trama politistă si recuzita spectacularului, a aventurii sau chiar a horror-ului  servesc doar de pretext pentru o desfăsurare epico-psihologică, narativă mult mai profundă, ascunzînd îndărătul lor ambitii si realizări mult mai adînci, mai notabile, conotatii mai generoase, căutări si solutii mai subtile. Thrillerul capătă nuante psihologice, fantastice, rafinate cu migală si puse în miscare cu neasteptată stăpînire a mijloacelor scriitoricesti. Trama politistă din nuvele rămîne doar un ispititor fir al Ariadnei care să-l călăuzească pe cititor spre iesirea din labirintul unei cărti ce se dovedeste încă o dată a adevărată "opera aperta", sprijinind ideea că în lumea ireală, mirifică, în spatiul oniric, subiectiv al scriiturii nu te poti rătăci decît dacă rămîi la stadiul de neofit (idee admirabil strecurată prin labirintul sufletesc si cărturăresc din fascinantul roman Numele Trandafirului al lui Umberto Eco).

Răscolitoare, surprinzătoare (pentru un autor atît de tînăr) maturitatea, luciditatea, subtilitatea cu care Daniel P. Schenk radiografiază nu doar repere temporale de tensiune, de crepuscul, de învolburare a relatiilor interumane, ci si momentele cruciale, de cumpănă, de răzvrătire ce bulversează, distorsionează, demolează si tabuurile sociale si resorturile fragile ale sufletului, resorturi ce se pot defecta, destabiliza, neantiza în clipele de ardentă tensiune interioară. Pariul cîstigat al autorului cu propria carte îl constituie faptul că el reuseste în paginile sale să surprindă si să pună în lumină fragilitatea liniei (imaginare si subiective!) ce desparte iubirea de ură, teluricul de transcendent, respectabilitatea de fărădelege, gloria de uitare, viata de moarte. Spre a-si dovedi incontestabilul har scriitoricesc, dezinvoltura scriiturii, finetea si acuitatea observatiei, remodelarea canoanelor stilistice impuse de veacuri lungi si fertile de traditie literară (caracteristici ce conferă prozei sale scurte soliditate, perenitate, trăinicie, autenticitate si, mai ales, viabilitate), autorul alege repere existentiale de răscruce, de învolburare în evolutia personajelor, pe care le transformă în binevenite pretexte pentru introspectie, în oportune prilejuri de necrutătoare sondare a adîncurilor Fiintei.

Underworld este cartea unei răzvrătiri. Răzvrătire împotriva anormalitătii (dar si împotriva unei absurde normalităti!), împotriva încătusării, împotriva dezumanizării impuse de dictatura banului, împotriva alienării, împotriva lipsei de comunicare, împotriva tabuurilor impuse de societate, împotriva destinului orb si, mai ales, împotriva propriilor limite si neputinte. E cartea unei cutremurătoare clipe/eternităti de înfruntare cu sinele. Clipă/eternitate în care îsi privesc în suflet si cei debusolati, umiliti, jalnici, neluati în seamă, anonimi, însingurati, dar însetati de o schimbare ce întîrzie mereu la întîlnire (schimbare pentru care sînt gata să plătească pretul fără de pret, suprem, al propriei jertfiri); clipă/eternitate în care-ti privesc în suflet si ticălosii, vîndutii, viermii, uneltele, asasinii care-si urmăresc victimele prin cătarea armei. În acest context, trebuie să subliniez faptul că punctele forte ale cărtii sînt si "momentele adevărului" pe care le trăiesc cele mai multe din personaje, momente magistral surprinse, cutremurătoare si, în ultimă instantă, profund umane. Si din acest punct de vedere Underworld se arată a fi o constructie epică solidă, bine proportionată, cu temelii adînci si forme îndrăznete, o constructie ideal armonizată cu interiorul, cu ceea ce autorul vrea să sugereze în spatiul dintre cuvinte, el arătîndu-se a fi preocupat si de dozaj, atent la structura de rezistentă a constructiei, dar si la detalii, la finisaje, ideile îndrăznete, echilibrul frazei, conotatiile inedite acordate cuvîntului (plasat în contexte lingvistice insolite), stilul descătusat de inhibitii, conferind volumului atuuri greu de bătut, calităti greu de atins chiar si de reprezentanti de seamă ai prozei contemporane. În plus, fantasticul se insinuează cu obstinatie dar si cu persuasiune în străfundurile realului (aparent, uneori si voit înselător!) pe care se structurează prozele. Din acest punct de vedere, memorabilă si cutremurătoare totodată este scena canibalismului politistului Charles Griffith si al celor ce l-au ajutat să scape de presupusul cadavru al unui mărunt traficant de droguri a cărui moarte i se înscenase, cadavru ce se arată în cele din urmă a fi chiar al partenerului său, partener pe care îl mănîncă mînat si de frica de a nu fi descoperit, dar si de o perfidă confuzie de care autorul pare a se amuza în taină pe măsură ce reuseste să-si oripileze cititorii.

Galeria personajelor pe care Daniel P. Schenk le imaginează atît de bine, încît le conferă viată, consistentă, complexitate, e uluitor de bogată. Ele vin din medii diferite, au mentalittăi diferite, interese diferite (si adesea contradictorii!), evolutii diferite. Tînărul autor îsi ia personajele si din pegra cartierelor periferice, si din mafiile ruse, italiene sau americane ce se războiesc prin New York, dar si din înalta societate (reprezentantă a unui inconfundabil life style în contemporaneitatea americană), unde însă domnesc aceleasi reguli ale junglei, ca si în rîndul declasatilor, reguli de care, întotdeauna, profită cei mai tari. Autorul stie să încadreze personajele în lumea din care în mod natural sau conventional fac parte, le determină să se miste si să se simtă "a l'aise" în această lume. În mod absolut natural îsi deapănă existenta în paginile cărtii copii ai străzii din Bronx (ca ucigasul plătit David Pong, cel care se dovedeste a fi nu doar o masină de ucis, ci si o biată fiintă umană, cu o profundă, tulburătoare, contradictorie si complexă viată sufletească), domni distinsi (cum ar fi Charles McAllister) cutremurati de abisul propriilor trăiri, lideri ai "familiilor" si clanurilor mafiote cu aparentă de onorabilitate (Marcus Antonio) sau cu reminiscente de bunătate sufletească (Serghei Ciortovici Potienkin), gangsteri retrasi din afaceri (Crowney Albert, un personaj extrem de interesant, cu veleităti de scriitor, el avînd deja scrise 13 romane si 39 de nuvele), persoane demne de milă (ca Daniel Jones, cel care cîstigă doar 20 de dolari pe săptămînă) sau chiar personaje duplicitare (cum este enigmatica doamnă Joanna Clarmond, liderul unei retele de traficanti de droguri si mamă impecabilă), închipuind o lume pestrită, amestecată, aiuritoare, dar extrem de credibilă, de convingătoare, de vie.

Uluit de talentul acestui tînăr scriitor, de pasiunea cu care-si construieste un inconfundabil si autentic univers de cuvinte, afirmam, chiar înainte de a citi Underworld (parcursesem doar mica bijuterie care este nuvela Dialog în trei, pe care, de altfel, am si prezentat-o publicului român publicînd-o în revista "Cronica" nr. 4/2001), că Daniel P. Schenk se arată a fi liderul de necontestat al generatiei sale literare. Parcurgerea volumului pe care am încercat să-l recenzez în aceste rînduri mi-a transformat speranta într-o impresionantă certitudine.

                   Iasi, august 2001Iasi, August 2001

fingerr1